Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Hristos este cea mai importantă dintre sărbătorile care se perindă unui an calendaristic. Este în legătură cu vechea sărbătoare iudaică a paştilor care se serbează în prima jumătate a lunii aprilie prin care se reaminteşte despre ieşirea poporului israilitean din robia egiptului şi eliberarea sa.
Prin analogie, Învierea Domnului a adus pentru întreaga omenire o eliberarea din robia nu a unui împărat pământesc, ci din robia diavolului ce pusese stăpânire pe întreaga făptură atât materială, cât şi umană în urma căderii protopărinţilor (Adam şi Eva) în păcat.
Mântuitorul Isus Hristos, a luat asupra sa întreaga vină a omenirii, s-a dus ca jertfă de răscumpărare pe sfânta cruce, iar prin învierea sa a treia zi a biruit moartea şi pe cel care a adus-o în lume (diavolul) şi a înviat odată cu el întreaga făptură, cât şi pe om.
De aceea, pentru noi creştinii, Învierea Domnului nu este doar o rememorare a celor întâmplate, ci este de fiecare dată când o prăzuim, o actualizare a ceea ce s-a întâmplat acum 2000 de ani.
Doamne ajută,
Părinte Nestor
Staroste mănăstirea Hodoş-Bodrog
